Asociaţia ZAEDNO a bulgarilor din Târgovişte

Comunitatea bulgarilor din Târgovişte, Cartierul Matei Voievod, sărbătoreşte Paştele Cailor, Konski Velikden, în prima sâmbătă a Postului Mare, sâmbătă care, după calendarul ortodox, este a Sfântului Teodor sau Todorovden, în limba bulgară. Acest obicei este unic în România, specific grădinarilor bulgari de la Târgovişte.

Este ziua în care grădinarul bulgar şi calul său, după un obicei străvechi merg la biserică şi primesc binecuvântarea preotului pentru a fi sănătoşi în anul care urmează. La biserică, preotul binecuvântează cu apă sfinţită şi cu konceta (căluţi din aluat de pâine) pentru sănătate. După slujba religioasă femeile oferă konceto bărbatului, iar acesta împarte în două părţi egale, jumătate o mănâncă el, jumătate o dă calului, pentru a întări legătura dintre ei. Muncile de primăvară începeau în credinţă şi speranţă de mai bine.

 

Este dificilă păstrarea şi perpetuarea unei tradiţii care se pierde pentru că însăşi ocupaţia de bază a comunităţii se pierde (sau cel puţin se schimbă într-un ritm nebun; în ultimii cinci ani s-au schimbat atâtea câte s-au schimbat într-o sută de ani). E adevărat că acest nobil animal încă este, în destul de multe cazuri, un ajutor fără preţ în câştigarea traiului zilnic; încă mai este necesar. Este de asemenea adevărat că acest foarte bun prieten mai este considerat – în cazuri din ce în ce mai puţine – membru al familiei. Tocmai de aceea este o datorie de onoare a noastră de a păstra şi promova aceasta sărbătoare, ca semn al recunoştinţei ce le merită în egală măsură străbunii noştri şi aceste minunate fiinţe. Suntem ceea ce suntem ŞI datorită acestui prieten sincer al nostru, CALUL, martor mut al măririlor sau căderilor, al sfinţeniei sau nebuniei, al trecutului sau prezentului. Shakespeare, prin gura regelui Richard, ar fi dat un regat pentru un cal. Fefeleaga, în nenorocirea ei, îşi găseşte alinarea în ajutorul unui cal. O legendă amerindiană spune că, atunci când o mare căpetenie murea, era îngropată cu cal cu tot. O altă legendă, dintr-un alt colţ de lume, spune că Buddha le-a chemat la el pe toate animalele înainte să părăsească această lume. Numai douăsprezece animale au venit să îşi ia rămas bun, iar el le-a răsplatit respectul şi credinţa dând numele lor câte unui an chinezesc, în ordinea sosirii lor. Printre ele a fost şi calul. În Geneza se spune că  Dumnezeu  i-a dat lui Adam sarcina să dea nume la tot ce îl înconjoară; legendele spun că primul a fost calul. Inorogul – cal cu un corn în frunte – a devenit un simbol al castităţii şi purităţii.

Divinitatea (sau natura) a lucrat în folosul ei însăşi dar şi al nostru – vom şti asta doar dacă NU vom privi cu dispreţ creaţia. Oamenii au fost şi vor rămâne tributari naturii, tocmai de aceea ne raportăm la tot ceea ce a fost creat. În toate colţurile acestei lumi, indiferent de religie sau de momentul istoric, omenirea acceptă în unanimitate: calul, acest nepreţuit prieten, a fost printre primele cele mai importante daruri primite. Şi măcar de-ar fi fost acesta singurul considerent, cinstirea celui mai mare ajutor care ne-a fost oferit este obligatorie. Rămânem în memoria colectivă prin  ceea ce suntem şi prin ceea ce cinstim şi preţuim.

Este la modă să invocăm criza şi efectele ei când vorbim de complexele şi frustrările noastre. Ar fi de dorit să ne aducem aminte ceea ce marele om de ştiinţă (şi de spirit) Albert Einstein a spus legat de aceasta:  « Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare.»  Duelul, în limitele bunului simţ, este motorul competiţiei, iar competiţia onestă şi deschisă înseamnă mărire şi progres.

Paştele Cailor la comunitatea bulgarilor din Târgovişte este un prilej de sărbătoare, dar în acelaşi timp este un bun prilej ca participanţii să-şi arate dragostea pentru prieteni, fie oameni, fie necuvântătoare. Haideţi să fim prieteni într-o lume în care respectul de sine aduce respectul celorlalţi!

 

actor ILIE GHERGU

Asociaţia ZAEDNO, Târgovişte