Asociaţia ZAEDNO a bulgarilor din Târgovişte

In catagrafia judeţului Dâmboviţa, la 1810, în Mahalaua sârbilor apare o singura biserica veche de zid, cu hramul Sf. Niculae, ceea ce înseamnă ca Sf. Nifon fiind stricata, nu era folosita.

In amintita catagrafie apar în Mahalaua sârbilor ,,57 de case, 103 suflete bărbaţi, 92 suflete femei, rumani, 3 case, 6 suflete bărbaţi, 6 suflete femei, ţigani)". Deşi mahalaua se numea "a sârbilor", populaţia era alcătuita în majoritate din romani şi ţigani. Aceasta se poate explica prin romanizarea completa a vechii populaţii slave.

In "Lista celor 7798 de aşezări omeneşti ale harţii din 1835 rânduite alfabetic pe judeţe şi ţinuturi" publicata de C. C. Giurescu în lucrarea sa "Principatele Romane la începutul secolului XIX", la oraşul Târgovişte apar "Serbii - 63 de familii". Iar la catagrafia generala a Tarii Romaneşti din 1838, la Târgovişte apar, pentru prima data, 57 de' familii de bulgari.

Deci, dacă la 1810 nu era o populaţie distinctă bulgărească în "Mahalaua Sârbilor", aceasta populaţie exista la 1838, in mod cert. Se poate trage concluzia ca aceşti bulgari au venit în intervalul 1810-1838, in timpul unuia din cele doua războaie ruso-turce: 1806-1812 sau 1827-1829. Cele 57 familii de bulgari nou venite, despre care vorbeşte Catagrafia din 1838 s-au stabilit, în continuarea vechii mahalale sârbeşti, pe strada Bucureştilor.

Având în vedere ca cea mai numeroasa emigraţie in nordul Dunării a avut loc după războiul ruso-turc, încheiat prin pacea de la Adrianopol (1829) - de data aceasta au trecut în nordul Dunării sate întregi de bulgari şi s-au aşezat în Principatele Romane - se poate presupune că cele 57 familii de bulgari stabilite la Târgovişte au venit cu acest prilej. Este ştiut ca tot atunci au venit şi cele 102 familii care au întemeiat satul Băleni Sârbi.

In 1851, un număr de 57 de familii bulgăreşti au plecat de la Băleni de pe moşia marelui ban Grigore Baleanul după ce şi-au achitat pe anul în curs şi pe anul următor, datoriile către proprietar, răscumpărându-se, au venit ca oameni liberi şi s-au aşezat pe un loc cumpărat de la c1uceru, Scarlat Geanoglu din Târgovişte. Locul cumpărat se află în marginea de SE a Târgovişte, în continuarea vechii mahalale sârbeşti, "in capul oraşului, pe drumul Ploieştilor". S-au păstrat şi numele celor 57 de familii strămutate, care au întemeiat de fapt cea mai mare parte a cartierului Matei Voievod sau "Sârbii", cum îl numesc localnicii .

In 7 decembrie 1851, un număr de 23 de bulgari, printre care Mitu Sin Tudor, Ghercu Triful, Dumitru Sin Ghergu, Gheorghe Olteanu din satul Băleni, (toate aceste nume figurează printre cei 57 sosiţi de la Băleni) şi a1ti 19 tovarăşi ai lor cumpărau un loc ce-l avea la Herastrau d-l Nae Radulescu, "alăturea cu d-l Scarlat Geanoglu", de la care bulgarii cumpăraseră deja, la 15 septembrie, acelaşi an un teren". Iar la 28 septembrie 1858, Marin Sin Voicea Sârbul cumpăra pământ de la Nicolae Sin Constantin Ungureanu. Desigur, despre ei este vorba în pisania Bisericii Sf. Nifon, unde se arata ca a fost rec1ădită la 1854 de către "hristiani oraşani Targoveşti şi alătura şi streinii ajutători".

Cauza pentru care sunt numiţi sârbi, deşi este foarte c1ar ca sunt bulgari, s-ar putea explica prin faptul ca, în general, în tarile romane erau numiţi sârbi toţi cei veniţi din sudul Dunării, indiferent din ce parte a Peninsulei Balcanice veneau; limba fiind asemănătoare, confuzia este explicabila. N-ar fi exclus ca ei înşişi sa se fi dec1arat sârbi; la 1829, prin Pacea de la Adrianopol, Serbia era autonoma, pe când teritoriile bulgăreşti continuau să rămână paşalâcuri turceşti. Declarându-se sârbi, puteau spera sa treacă Dunărea mai uşor decât ca bulgari.

Cumpărându-şi pământ de la acel Scarlat Geanoglu, de la Nae Radulescu, Nicolae Sin Constantin Ungureanu sau din moşia oraşului, l-au transformat în grădini (ocupaţia lor de căpetenie fiind cultivarea legumelor), sau in islaz pentru vite.

In 1854 era nevoie sa se modifice graniţele oraşului fixate prin movile, "da vreme ce sa alcătui mahala noua care are trebuinţa a-şi avea împrejur coprinsuri de hrana sa se adevereze aceste vânzări către bulgari şi pentru islaz sa se termine din nou cu alte movilite distanta celor 200 stânjeni socotite de la ce, din urma loc cumpărat de bulgari, fiindcă şi bariera capului acelei uliţe nu mai sta unde au fost. (Este vorba despre strada Ploieşti.)

Movilele făcute pentru cea dintâi raionare a oraşului la 200 stânjeni împrejurul oraşului, "acolo negreşit sa cunosc desfiinţate cu aşezarea bulgarilor. Acum dar trebuinţa reclama ca de la cea din urma margine a locurilor ce au fost astăzi cumpărate de bulgari sa se măsoare 200 stânjeni şi unde se vor împlini sa se înfiinţeze din nou alte movile".

Aşezaţi în marginea sud-estica a Târgovişte, bulgarii s-au integrat vieţii oraşului, devenind principalii furnizori de legume şi zarzavaturi, care aprovizionau piaţa. Timp de aproape un secol ei au constituit populaţia cea mai săracă a oraşului, trăind în mare mizerie şi înapoiere culturala.

In 1878 "pe stradele sârbilor era imposibil d-a mai trece cu care şi chiar cu piciorul, din cauza apei şi băltoacelor". "Cele doua strade din foburgul sârbilor" au fost pavate cu sprijinul locuitorilor, dornici sa locuiască in condiţii civilizate. Primăria neavând fonduri suficiente sa cumpere material de construcţie, "sârbii" au dat 3589 căruţe de piatra şi 9368 de nisip". Documentul se refera la pavarea străzilor Ploieşti şi Bucureşti, singurele existente la data aceea. Locuitorii erau foarte săraci, casele mici, neîndestulătoare. Situaţia lor materiala precara se poate constata, printre altele şi din listele electorale pe 1881. Din mahalaua sârbilor votau la Colegiul IV foarte putini locuitori: din 177 alegatori, 12 sunt "sârbi" (după nume). Bineinteles ca nici unu, nu figurează printre cei aleşi. Treptat începe sa fie cunoscuta sub numele de "suburbia Sârbi" sau

"Mahalaua sârbeasca" numai acea parte a mahalalei locuita de bulgarii ultimi veniţi, mai jos de Biserica Sf. Nifon. Aşa cum reiese dintr-un document de la 1893 "suburbia Sârbilor din Târgovişte este ocupata numai de acea ceata de sârbi - afara de 3-4 cârciumari romani - numai dânşii au ocupaţia speciala grădinăria, vorbesc limba bulgara, păzesc moravurile şi datinile lor".

La 1896 apar în acest cartier încă doua străzi: Grădinari şi Legumelor din Calea Ploieşti pana în Calea Bucureşti. Numele străzilor este semnificativ, indicând ocupaţia locuitorilor.

De aceste locuri, mai precis de lunca Ialomiţei in dreptul străzii Ploieşti este legat un episod important din istoria tarii noastre. Aici îşi avea conacul ispravnicul de Târgovişte Geartoglu, grec ce era în cele mai amicale relaţii cu Şeful Eteriei, Alexandru Ipsilanti. Se ştie ca, după prinderea la Goleişti a lui Tudor Vladimirescu, acesta a fost adus la Târgovişte, supus unei sumare judecaţi şi condamnat la moarte. Execuţia a avut loc la 27mai 1821, in împrejurări încă nelămurite.

Din discuţiile purtate cu bătrânul Pavel Ivan, în vârsta de 72 de ani, care a avut o cârciuma pe strada Ploieşti şi care în tinereţe a auzit aici povestirile celor mai bătrâni, reiese ca Tudor Vladimirescu ar fi fost ucis în gradina Geartoglului, în mahalaua sârbeasca. Exista părerea ca ar fi fost tăiat şi aruncat intr-o fântâna care exista şi astăzi, dar e de mult părăsită. Bătrânii susţin insa ca ar fi fost zidit în pivniţele conacului. Clădirea nu mai exista astăzi, dar urmele ei, acoperite de pământ mai pot fi găsite. Bătrânii satului au convingerea ca în pământul lor zac rămăşitele pământeşti ale celui care a fost Tudor Vladimirescu.

Discuţiile lor despre acest episod al revoluţiei, condusa de Tudor Vladimirescu, episod petrecut înainte de stabilirea lor pe aceste meleaguri, dovedesc interesul "sârbilor" pentru istoria poporului care le-a acordat ospitalitate.