Asociaţia ZAEDNO a bulgarilor din Târgovişte

Cartierul nu a apărut dintr-o data, ci succesiv, în mai multe etape. Încă în evul mediu existau "Ruşii den Târgovişte" sau "Ruşii logofătului de lângă Târgovişte", ceea ce pare sa indice o populaţie de origine slava mai veche.

În hrisovul lui Radu Voievod cel, Frumos (1462-1474) din 25 august 1469, aflam că acesta a făcut danie lui Mihail din Ruşi, fiului sau Stan şi "ruşii din Târgovişte toţi care i-am dat". Cum în preajma Târgovişte nu mai exista nicăieri populaţie de origine slava şi cum de obicei cei veniţi de peste Dunăre se aşezau acolo unde întâlneau pe cei de un neam cu ei, se poate presupune ca aceşti "ruşi den Târgovişte" se aflau în marginea sudica a oraşului.

In mod cert, în secolul XVIII, banul Mihai Cantacuzino vorbeşte despre Mahalaua sârbească. Enumerând mănăstirile şi bisericile din oraş, el vorbeşte despre biserica "Serbiloru" şi o alta a "mahalalei sârbesci".

Biserica "Serbiloru" este cea construita de "Mişco vel căpitan za sârbi" la 1654; regretând răzvrătirea împotriva lui Matei Basarab, acest căpitan al seimenilor sârbi a construit biserica ce poarta azi hramul Sf. Nicolae (Simuleasa) şi se afla pe strada Rodnei. Aici se afla atunci o mahala în care locuiau seimenii (lefegii ai lui Matei Basarab), sârbi şi bulgari. Ei au fost aceia care în ultimul an de domnie l-au oprit pe domnitor trei zile la poarta cetăţii.

Pana târziu, la începutul secolului XX, aceasta parte a oraşului purta numele de "mahalaua sârbilor", deşi numele celor care locuiau aici erau pur romaneşti:

Gheorghe Rădescu, Petrache Pârvulescu, Costache Sorescu, Gheorghe Zarnescu, Grigore Moraru, Filip Minculescu, Costache Vatamanu, etc. Populaţia slavă a

fost complet romanizata, amintirea ei fiind numai în numele mahalalei. Ea cuprindea actualele străzi: Calea Domneasca, de la Poarta Bucureştilor pana la Biserica Alba (Biserica Sf. Nicolae Simuleasa era inclusa în Mahalaua sârbilor); străzile Canalului, Aluniş, Nifon ce au fost demolate şi pe locul lor se afla astăzi un cartier de blocuri. Calea Domneasca în jos, pana la vechiul obor,

purta numele de Calea Bucureşti (denumire reluată astăzi) şi era vechiul drum care lega Târgovişte cu Bucureştiul.

Cea de-a doua biserica despre care vorbeşte Mihai Cantacuzino este Biserica Sf. Nifon. Vorbind despre aceasta biserică Nicolae Iorga specifica: "biserica din Sârbi - afara de şanţuri".

Este vorba de şanţul cetăţii a cărei poarta se afla în fata magazinului Chindia, poarta reconstruita azi sub numele de Poarta Bucureştilor. Aceasta este mult mai veche decât cealaltă; din pisania ce se afla în biserică se poate constata vechimea ei.

Aflând din documente despre existenta celor doua biserici, aflate sigur în "mahalaua sârbilor", se poate deduce întinderea acestei mahalale (in secolul trecut şi la începutul acestui secol cuvântul mahala sensul de cartier), alta decât cartierul de astăzi, numit "al sârbilor".