Asociaţia ZAEDNO a bulgarilor din Târgovişte

Cum se explica prezenta unui grup etnic bulgar la marginea Târgoviştei?

Steliana  Grasu - Bulgarii de la Targoviste

În evul mediu, când aproape întreaga Peninsula Balcanică a fost transformata în paşalâcuri turceşti, ţările Romane, îmbinând rezistenta militara cu iscusinţa diplomatică, şi-au păstrat o larga autonomie interna. Plasate în apropierea capitalei Imperiului Otoman, teritoriile bulgăreşti au avut cel mai mult de suferit, turcii transformând în ruine oraşe, târguri şi sate înfloritoare, încât mulţi bulgari au fost nevoiţi sa se refugieze. Boieri sau călugări, târgoveţi sau cărturari, oşteni, meşteşugari sau ţărani, intelectuali, ei au găsit la noi azil şi condiţii de muncă, obţinând uneori poziţii economice înfloritoare. În secolele XV-XVI, aproape unica soluţie pentru bulgari în fata presiunii otomane era fuga în tarile romane.

Aceste treceri la nord de Dunăre, care încep de prin secolul XIV, au atins punctul culminant în timpul războaielor ruso-turce şi mai ales cu prilejul celor din 1806-1812 şi 1827-1829. Datorita lor, la sfârşitul secolului al XIX-lea găsim numeroase aşezări bulgare, orăşeneşti şi ţărăneşti, atât în Ţara Românească cat şi în Moldova.

S-au aşezat la nord de Dunăre în condiţii de securitate aproape deplina. Brăila, Giurgiu, Turnu, fostele raiale turceşti, cat şi satele din Lunca Dunării, vor absorbi acest element balcanic, cunoscut prin hărnicie şi sobrietate.

Trecerea sârbilor, bulgarilor şi altor popoare din Balcani peste Dunăre în Ţara Româneasca se făcea fie în grupuri, fie individual. Şi intr-un caz şi în altul, cauza era dorinţa de a scăpa de prigoana turceasca. Cei ce veneau în grupuri continuau sa trăiască aici, în mijlocul comunităţii, după datinile şi obiceiurile din locurile părăsite. Ceilalţi se pierdeau de obicei în masa localnicilor, căutând alinare unor drame care i-au determinat sa părăsească plaiurile dragi ale tarii natale.

Principatele Romane au constituit multa vreme un loc de refugiu pentru popoarele din sudul, marelui fluviu, supuse direct sălbaticei apăsări otomane. Este sigur ca popoarele din Peninsula Balcanica s-au bucurat, de-a lungul atâtor secole de suferinţă şi umilire, de cel mai cald şi dezinteresat sprijin din partea poporului român, care, neputând adesea sa-i ajute mai mult, le oferea ospitalitate celor mai greu loviţi.

Din menţiunile documentare şi din amintirile celor de azi, conchidem ca de obicei cei care au venit mai târziu se opreau acolo unde se găseau mai dinainte elemente balcanice, fapt explicabil, dealtfel, prin înclinarea fireasca a oamenilor de a se simţi mai bine lângă cei mai aproape lor, şi apoi nu trebuie exclusa posibilitatea unor legături permanente intre cei care se strămutaseră în nordul şi cei ce rămăseseră în sudul Dunării.

Aşa se pare ca stau lucrurile şi cu bulgarii din marginea de S.E. a Târgoviştei, cartierul "Matei Voievod".